Mândrie națională

Zic să discutăm franc și să recunoaștem că noi, românii nu suntem printre cele mai corecte nații, ba chiar aș spune că suntem niște hoți notorii sau niște descurcăreți, cum ne place să ne autointitulăm. Mulți veți spune că țiganii ne-au stricat reputația… Vă rog nu fiți penibili, să renunțăm odată pentru totdeauna la scuza asta.

Așadar, fiind dintr-un neam de hoți, de ce aș fi mândru că sunt român? În primul rând pentru că încă mai sper că nu toți suntem la fel. Din păcate mulți și-au pierdut răbdarea pentru că societatea românescă i-a umilit, i-a îngenunchiat, dar eu încă mai sper…

În fotbal se spune că victoriile aduc victorii. Cred că și cu mândria se întâmplă același lucru în sensul că nivelul mândriei crește direct proporțional cu numărul motivelor de mândrie. Mi se pare totuși trist faptul că mulți dintre noi au uitat să se bucure sau ignoră momentele de glorie românească. Știu, vechea scuză, sistemul e de vină… dar sistemul cine e? Sistemul e creat din noi, e creat de noi… Vă spun eu, nu-i de vină niciun sistem, aici e vorba de investiție emoțională la comun, iar românii nu sunt dispuși să cheltuiască sentimente personale. Mândria națională cere altruism, cere dragoste față de țară și popor, cere devotament, cere implicare… cere prea multe dă-o mă-sa de mândrie și nu oferă nimic în schimb.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *