Povestea unui derby

Eram singur, dar stiam ceva baieti din galerie asa ca am zis ca ma intalnesc cu aia si mergem impreuna. Draci, pe Stefan cel Mare erau vreo 3ooo de suporteri, n-aveam nicio sansa sa ma intalnesc cu tovarasii de peluza. M-am lipit si eu de un grup cu gandul sa plec cu aia.

S-a dat plecarea, toata lumea la metrou cu directia Regie. Incepusera deja scandarile anti-Steaua si traditionalele imbranceli cu jandarmii. In fine, coboram la metrou sub amenintarea pulanelor. Lumea incepuse sa se agite, sareau turnichetii fara sa stea pe ganduri, un singur tembel isi introducea tacticos cartela magnetica in orificiul destinat inregistrarii calatoriei. Adica je. Am vizualizat apoi imaginea, mi-am desenat-o in minte, ma pufnit instant rasul, un cretin.

Ne-am urcat in metrou (vorbesc la persoana I plural, chiar daca eu n-am participat la actele alea de hooliganism), cand am coborat in Regie nu mai avea metroul niciun geam, nicio bara d-aia de aluminiu pentru sustinere, era devastat complet. In momentul ala am inceput sa-mi pun semne de intrebare legate de prezenta mea in grupul respectiv.

In Regie pe partea cu caminele vreo 10 stelisti savurau o bere inainte de meci. Vazandu-ne au inceput sa ne “salute” cu binecunoscutul deget mijlociu. In momentul ala s-a declansat revolta. 400 de dinamovisti alergau urland spre terasa de pe partea cealalta a Dambovitei cu ganduri de “prietenie” pentru stelistii “degetari”. La un moment dat vad ca se schimba directia de alergare, in zare se vedeau vreo 5 masini de jandarmi la fel de dornici de socializare. Am luat-o la picior prin parcul din incinta Regiei si am iesit in Bld. Iuliu Maniu. De aici trebuia sa luam autobuzele spre Ghencea.

Cand am ajuns in intersectia cu drumul spre stadionul stelist s-a innegrit cerul de pietre si sticle aruncate de stelistii urcati pe blocurile din intersectie. Pfooaaa. Dracu m-a pus sa vin la meci. Mi-am tras fermoarul la bluza de trening sa nu se vada tricoul alb-rosu si am iesit din randurile suporterilor. Am asteptat sa se calmeze situatia si apoi am mers spre statia de autobuz care mergea in Ghencea.

In statie se apropie un tip de mine:

– Cu ce echipa tii ma tu?

Zic, gata, am belit-o, pana aici mi-a fost, nu stiam ce sa raspund asa ca vorba gainii din banc “mai bine ma impiedic”.

-Cu ce echipa vreau ba baiatule, ai vreo problema?

Asta isi scoate fularul cu Dinamo si mai cheama vreo 5 baieti:

– Ia veniti ba baieti ca avem un spurcat aici! (spurcat=stelist in limbajul suporterilor)

In momentul ala mi-am dat seama ca aveam bluza de trening albastra si cu semnul de la Nike rosu. Cat de prost sa fi sa pleci imbracat asa la meci. M-am descheiat repede la bluza sa-mi vada aia tricoul si am urcat in autobuz.

Asa ca eram s-o iau si de la stelisti si de la dinamovisti, dar tot am ajuns la meci. Nu mai stiu rezultatul, parca am batut cu 2-1 sau cam asa ceva dar m-am jurat ca nu mai am ce cauta cu astia in deplasare si de atunci am mers doar la meciurile de-acasa…